Datele copiilor online: ce pot face părinții pentru ei

Datele copiilor online primesc o protecție aparte, pentru că un minor nu poate evalua singur la fel de bine ce înseamnă să dea o poză, o locație sau un nume de utilizator unei aplicații. Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) spune explicit că informațiile despre copii merită o atenție suplimentară, iar firmele trebuie să explice totul într-un limbaj pe înțelesul lor.

Pentru părinți, subiectul are două fețe: ce trebuie să facă platformele și ce fac ei înșiși, adesea fără să-și dea seama, atunci când postează fotografii cu copiii. Mai jos vezi vârsta consimțământului, drepturile pe care le poți exercita pentru copil și câteva obiceiuri care reduc riscurile.

De la ce vârstă poate un copil să dea singur consimțământul online

Un copil poate da singur consimțământul pentru serviciile societății informaționale (rețele sociale, aplicații, jocuri online) de la vârsta stabilită de legea națională, iar în România aceasta este 16 ani. Sub această vârstă, prelucrarea este legală doar dacă acordul vine de la părinte sau de la reprezentantul legal.

Regula se aplică atunci când serviciul se bazează pe consimțământ. Dacă o aplicație se folosește pe baza unui contract sau a unei obligații legale, regulile sunt diferite, dar tot se cere ca informarea să fie clară.

Câteva precizări utile:

• operatorul trebuie să facă eforturi rezonabile pentru a verifica dacă acordul vine de la părinte, ținând cont de tehnologia disponibilă;
• simpla bifare a unei căsuțe „am 16 ani" nu rezolvă singură problema, dar este un prim filtru;
• un serviciu care vizează în mod evident copiii, cum e un joc pentru vârste mici, are obligații mai stricte de transparență.

Despre cum arată un consimțământ valabil în general, vezi articolul despre consimțământul GDPR.

Ce date ale copilului circulă cel mai des online

Cele mai multe date ale copiilor nu sunt cerute de platforme, ci sunt oferite de familie, școală sau cercul apropiat. Fotografiile, numele complet, școala, locația și rutina zilnică se adună în timp într-un profil pe care copilul nu l-a ales.

Termenul folosit pentru obiceiul părinților de a posta frecvent despre copii este „sharenting". Nu e interzis, dar produce o amprentă digitală pe care copilul o va moșteni. Un exemplu simplu: o poză de la ziua de naștere, cu numele școlii în fundal și un tag de locație, oferă informații mai multe decât ai vrea să știe un necunoscut.

Drepturile pe care le exerciți ca părinte

În numele copilului, ca părinte sau reprezentant legal, poți exercita aceleași drepturi GDPR pe care le-ar avea el: acces, rectificare, ștergere, restricționare și opoziție. Operatorul trebuie să-ți răspundă fără întârzieri nejustificate, de regulă în cel mult o lună.

Cum aplici asta în practică:

1. Verifici ce date au fost colectate. Trimite o cerere de acces; detaliile sunt în articolul despre dreptul de acces la date.
2. Ceri ștergerea contului sau a datelor. Dreptul la ștergere este întărit în cazul copiilor, mai ales când datele au fost date pe când era minor și nu înțelegea riscurile. Pașii se regăsesc în articolul despre dreptul la ștergere.
3. Corectezi datele greșite, dacă un profil conține informații inexacte.
4. Te opui prelucrării, dacă firma folosește datele pentru marketing sau pentru profilare comercială.

Sfat: în cerere indică numele contului, adresa de e-mail asociată și vârsta copilului. Dacă platforma cere dovada calității de părinte, trimite doar documentele strict necesare și acoperă datele care nu au legătură cu verificarea.

Fotografiile copiilor: reguli simple pentru părinți și școli

Fotografia unui copil este o dată personală, iar publicarea ei necesită un temei legal, de obicei acordul părinților. În școli și grădinițe, acordul trebuie cerut de la fiecare familie, iar o familie care refuză nu poate fi presată.

Câteva repere pentru părinți:

• înainte să postezi, întreabă-te dacă ar fi de acord și copilul când va crește;
• evită pozele în care apar uniforma școlii, adresa sau un număr de înmatriculare;
• limitează publicul postării la persoane cunoscute și dezactivează etichetarea locației;
• cere rudelor și prietenilor să nu posteze poze cu copilul fără acordul tău.

Dacă o fotografie a fost postată de altcineva și vrei să fie eliminată, poți urma pașii din articolul despre fotografia ta pe internet și dreptul la imagine. La școală sau în instituții cu camere video, merită cunoscute și regulile din materialul despre camerele de supraveghere.

Cum reduci riscurile fără să interzici tehnologia

Cel mai eficient mijloc nu este interdicția totală, ci o combinație de setări, discuții și supraveghere proporțională. Un copil care știe de ce nu dă numele școlii unui necunoscut este mai protejat decât unul care doar a fost oprit de la jocuri.

Măsuri practice:

• verifică setările de confidențialitate ale fiecărei aplicații și alege opțiunea cea mai restrictivă;
• discută despre ce înseamnă informații personale: adresă, școală, program, parole;
• folosește un nume de utilizator care nu conține numele real sau data nașterii;
• citește măcar scurt politica de confidențialitate, folosind ideile din articolul despre cum citești politica de confidențialitate;
• verifică dacă aplicațiile plătite sau gratuite au drepturi clare pentru achiziții, conform regulilor din articolul despre conținutul digital și aplicațiile.

Pentru o imagine de ansamblu asupra drepturilor tale ca persoană, ghidul despre protecția datelor personale rămâne un punct de plecare util.

Ce faci când o platformă ignoră cererea ta

Dacă platforma nu răspunde sau refuză fără motiv cererea de ștergere ori de acces, poți insista în scris și, la nevoie, să te plângi la autoritate. Păstrează toate mesajele și capturile de ecran care arată conturile copilului.

Pașii sunt aceiași ca în orice altă situație: reiei cererea cu trimitere la prima, aștepți termenul de o lună și, dacă nu primești răspuns, depui plângere la ANSPDCP. Instrucțiuni detaliate găsești în articolul despre plângerea la ANSPDCP.